Nişte femei

Dacă o întrebi, nu mai tine minte cum era când era mica. Blondă cu ochii albaştri, tristă şi ciudată.Vorbea tare şi zâmbea mult, ca să nu o întrebe lumea de ce este supărată. Ar fi vrut să fie ca mama ei şi nu era. Şi nici ca tatăl ei nu era. Dar avea fraţi, şi erau ei tot ce nu putea ea să fie. Dacă o întrebi cum era familia ei, îţi spune că era ca un joc colorat de puzzle. Şi îţi mai spune că ea era piesa aşezată mereu greşit, pentru că nimeni nu-i găsea locul.

Când a făcut sex prima dată, a rămas gravidă. Avea vreo 16 ani, aşa, spre 17. O copilă. Mama ei, catolică înverşunată, a convins-o să păstreze copilul. Aşa a venit pe lume May, un amestec de sânge, de culturi şi de complexe. O bunică italiancă elegantă, un bunic finlandez pescar, încă doi bunici chinezi, un tată confuz şi o mamă tristă.

Tatăl ei nu a mai făcut sex cu multe femei după ce s-a născut May, pentru că s-a îndrăgostit de Karl. Apoi de John. Apoi de Mark, şi tot aşa. Acum este căsătorit cu Dean şi împreună au grijă de May. May este o adolescentă singuratică şi nu prea frumoasă. Are trăsături fine, de chinezoaică şi trup vânjos de nordică. Are statura înaltă a mamei sale,  cu oase late şi cu sânii mari. Copiii din uniuni mixte cică ar fi frumoşi. Se uită în oglindă cu ură, de câte ori aude acest stereotip stupid. De mică, a trebuit să accepte că  ea toată este o greşeală. Că fizic vorbind, oscilează sordid între două rase, neaparţinând niciuneia. Că tatăl ei, negându-şi aplecările homosexuale, a făcut sex cu blonda frumoasă şi înaltă pe care o plăceau toţi băieţii. Poate s-a întâmplat la o petrecere, după ce au băut şi au fumat prea mult. Nimeni nu-i spune ce s-a întamplat exact. Poate le este ruşine sau poate nu îşi mai amintesc. Nu ştie povestea venirii ei pe lume, asemeni unui musafir nepoftit şi nedorit, aşa că o ţese ea din mii de gânduri furioase. 

Pe May au crescut-o cele două perechi de bunici multă vreme, părinţii ei fiind ocupaţi cu şcoala. Copilăria ei este un amestec de tradiţii şi de preparate culinare.. Bunicii stăteau pe aceeaşi stradă liniştită dintr-o suburbie pitorească, pe undeva, prin nordul provinciei  Ontario, dar distanţa culturală era imensă şi fiecare mutare dintr-o casă într-alta, de la familia chineză, închistată şi constipată de tradiţii dar şi de ruşinea unei nepoate din flori, la familia italiano-finlandeză, devenită între timp foarte canadiană, în care doar mâncarea gătită excelent şi bucătăria caldă, primitoare şi bine organizată mai amintea vag de originile bunicii, o extenua şi o dezorienta teribil.

Cât timp a crescut May, a crescut şi mama ei. A terminat liceul, a mers la universitate, şi s-a căsătorit cu un emigrant german, blond, dur şi prea puţin zâmbitor. Aşa a căpătat May trei fraţi blonzi, cu ochii albaştri şi cu sânge mai amestecat decât al ei.  Frăţiorii o iubesc pe bunica care vine uneori duminica să pregătească împreună masa de prânz şi care le aduce cadouri frumoase din croazierele în care pleacă cu noul ei prieten italian. Şi îl iubesc pe bunicul, pe care îl vizitează uneori la ferma lui din Nova Scotia, unde locuieşte cu noua lui soţie şi unde îi învaţă să vâslească şi să pescuiască. Şi o iubesc şi pe May, care se joacă cu ei, are doi taţi şi le cumpără îngheţată.

Şi da, dacă o întrebi, nu mai ţine minte cum era când era mica. Dar parcă nu avea universul sfărâmat în atâtea bucăţi. A  divorţat de emigrantul german, care a bătut-o şi a înşelat-o şi acum îşi creşte cei trei băieţi singură, cu greu şi fără elan. Uneori, o vizitează Maddie. Beau vin până noaptea târziu pentru că Maddie este tristă. Soţia ei vrea custodia copiilor, deşi Maddie a fost cea care a făcut inseminarea şi i-a purtat în pântece. O consolează pe Maddie şi se gândeşte că o căsnicie moare la fel, şi pentru heterosexuali şi pentru homosexuali.

După câteva pahare de vin şi după ce Maddie pleacă să fie nefericită la ea acasă, când în apartament este atât de linişte de parcă cei trei copii nu au existat vreodată,  ar vrea să aibă un iubit şi se gândeşte cum ar putea să-l strecoare în viaţa ei, grea ca o pedeapsă, printre facturi, jucării, teme pentru acasă, gălăgie şi activităţi extraşcolare. Fiul ei cel mare ar vrea ca ea să se căsătorească cu o femeie, să aibă şi ei două mame, aşa cum au copiii lui Maddie, şi poate că astfel casa ar fi mai curată şi în frigider ar fi mai multă mâncare. Fiul cel mic ar vrea ca ea să se căsătorească cu Moş Crăciun, pentru ca vacanţa de iarnă să ţină tot anul şi în fiecare dimineaţă să găsească daruri sub brad. Fiul cel mijlociu ar vrea ca tatăl lor să le toarne laptele peste cereale în fiecare dimineaţă şi să le stingă lumina în camera seara, înainte de culcare. Iar ea, ea ar vrea o dădacă sau o vacanţă sau măcar timp să meargă la mall să îşi cumpere o rochie nouă. O oră doar a ei, în care să stea într-o cafenea oarecare, cu o cană plină cu cafea în faţă şi cu mintea goală de gânduri, este un vis aproape indecent.