Pages

Tuesday, June 28, 2016

Lavinia la Amsterdam și mai ales Lavinia la clasa întâi

Vineri a fost o atmosferă de înmormântare în Londra. Toată lumea din jurul meu era abătută și parcă plutea deznădejdea în aer. Brexitul a stors pofta de viață din londonezi, așa tristețe nu am văzut în Londra în cei trei ani de când sunt aici.

Noi aveam un zbor la 4 către Amsterdam dar sincer, nu aveam niciun chef să plec. Am împachetat două rânduri de haine cu o jumătate de oră înainte să ieșim pe ușă și duși am fost. Am avut ceva peripeții. Avionul a avut două ore întârziere, lounge-ul unde are boyfriend acces era plin, am așteptat o oră în avion până la decolare și nu au vrut să ne servească alcool și eu chiar doream alcool. Era o zi din aia care cere alcool. Pilotul habar n-avea ce se întâmplă și din zece în zece minute ne spunea că nu are noutăți, nu știe cât mai avem de așteptat, nu știe de ce așteptăm și că dacă vrem să nu mai zburăm, să îl anunțăm, să ne debarce. Măcar m-a făcut să râd. Și nu numai pe mine. I love English people!

Până la urmă am ajuns la Amsterdam unde era o atmosferă complet diferită. Fericire, lume bine dispusă, gălăgie, aproape că am uitat de Brexit. În drum spre hotel ne-am oprit la un restaurant tailandez și am mâncat niște curry excelent. Eu am băut și o bere. Boyfriend e vegetarian și non-alcoolic așa că el a băut apă minerală. 

Am ajuns la hotel pe la 10 seara, ne-au dat cea mai întunecată cameră pe care o aveau cred, dar nu am avut niciunul energie să mergem să cerem alta. Eu m-am băgat la culcare, el s-a apucat de lucru pentru conferința de a doua zi.

A doua zi el s-a dus la conferința lui de calculatoriști (Dutch PHP) și eu am dormit până la 12 apoi am colindat centrul de una singură, m-am uitat la oameni și la canale, am mâncat snitzel la prânz, apoi m-am dus înapoi în cameră să fac o siestă. 

Spre seară a venit și boyfriend, am mai dat o tură de centru, am mâncat tacos la un restaurant mexican, eu am băut și o bere. La hotel el a dormit ca un bolovan, obosit după conferință și eu m-am uitat la Orange Is the New Black până la 1 noaptea, că mi-a mers Netflixul meu englezesc în Olanda. Nu știu cum naiba. 

A doua zi am comandat room service, că la vârsta mea eu nu mai cobor la restaurant pentru micul dejun. Am mâncat clătite și am băut vreo două cafele și la 12 am făcut check out. Am lăsat bagajele la hotel și am plecat să colindăm. Am purces spre muzeul Van Gogh și pe drum ne-am oprit să mâncăm bagels, eu cu ton, el cu ceva vegetarian, nu mai știu, ne-am certat că nu îl las să traverseze aiurea, am șezut într-un parc și ne-am liniștit la creieri, apoi am petrecut trei ore la muzeu. Fain muzeu. Am luat ghid audio și a fost de excepție, Trei ore m-am pierdut în lumea lui Vincent. Nu am făcut nici pauză de pipi și asta spune multe, că eu fac mereu pauze de pipi. 



Apoi am plecat spre Jordaan, unde nu am mai ajuns că am mers încet, ne-am oprit să facem poze, apoi am găsit un restaurant pe malul unui canal și am luat cina pe o pătură, în aer liber. Eu am mâcat pui cu cous cous și legume și am băut un pahar de rose, pe care l-am primit cu chiu cu vai că chelnerul era ușor absent, ca să nu zic fumat. Și când în sfârșit mi-a adus vinul, tot el era ofticat și cică să mă relaxez că e o zi frumoasă. Ce atâta grabă. I-am zis că avem un avion de prins, dar n-a părut impresionat. Când am vrut să plătim a trebuit să îi spunem noi ce am comandat că el nu notase niciunde și uitase complet, inclusiv de vinul pe care mi-l adusese cu 20 de minute în urmă.



La aeroport am ajuns devreme, boyfriend nu a putut să facă upgrade la biletul lui să stea la clasa întâi cu mine, că era zborul plin. Să ne înțelegem, am luat clasa întâi că nu mai erau locuri la economic. Și nu a fost vreun preț ieșit din comun.

De data asta am găsit locuri la lounge, unde am mâncat dulciuri, am băut bere și am pierdut vremea pe facebook și instagram și aproape am adormit. După care ne-am îmbarcat. I-am zis stewardului că vreau să fac schimb cu cine stă lângă boyfriend, el nu, că îl aduce pe boyfriend la first class, că uite, e un loc liber. Dar sare un italian cu gura că it is not fair domne, ce l-o fi futut pe el grija nu știu, că mai avea și loc la geam. Între timp boyfriend mă sună că el deja a vorbit cu fata de lângă el și e gata să vină în locul meu. Numai că pilotul între timp a decolat și a trebuit să stăm potol până am ajuns în aer și am putut să ne desfacem centurile. 

Stewardul vine iar la mine, că, vai, dar de ce nu stau să enjoy, că zborul e  de 45 de minute. Că o să primesc șampanie. Eu nu și nu, că vreau să stau cu my boyfriend. Au lăsat nebuna să plece, adică pe mine, m-a condus un domn steward până la boyfriend, care era pe ultimul rând, lângă toaletă! (the things I do for him!). Tipa de lângă el a fost condusă de domnul steward la clasa întâi și eu și boyfriend ne-am îmbrățișat de parcă nu ne văzusem de zece ani. 

Am ajuns acasă la miezul nopții, mai cu Heathrow Express, mai cu Uber, și cred că eram semi adormită când am ajuns în dormitor. M-am dezbracat pe întuneric, am păstrat tricoul, colanții și machiajul pe față și am adormit instantaneu. Cred că și boyfriend la fel.

A doua zi, încă obosiți, ne-am luat viețiile de unde le-am lăsat. 



Tuesday, June 21, 2016

E oficial! Sunt mamă vitregă!

Să vă povestesc amestecat ce mi s-a mai întâmplat. 

În decembrie-ianuarie mi s-a întors un pic viața cu fundul în sus. Am hotărât că eu și iubitul de atunci nu mai funcționăm ca și cuplu așa că am decis să ne despărțim. Frumos, elegant, fără strigături, că doar suntem și noi de rasă. Mai ales el, că e de la Paris.

Ne-am văzut de viețile noastre separat dar împreună, că eu nu m-am grăbit să mă mut din motive obiective, adică financiare. A trebuit să aștept o lecuță să strâng niște bani, că doar în 2015 am plătit chirie să locuiesc aproape de buricul Londrei și am fost în trei vacanțe jumate cred. Nici nu mai țin minte. Ideea e că m-am lăfăit deși sunt doar interpret/dădacă, adică nu bogată. Drept pentru care m-am văzut obligată să mai locuiesc cu fostul o vreme.

No bine. Între timp am zis să intru pe Tinder, ca să mă gândesc cât mai puțin la ce mi se întâmplă și să nu fiu ispitită să mă împac cu fostul, din lipsă de opțiuni. Trebuie să menționez că despărțirea a avut loc în toiul iernii cand eu ies în oraș cât mai puțin posibil, și oricum am depășit stadiul de agațamente prin baruri și puburi. Deci am intrat pe Tinder.

Am vorbit cu o mie de tâmpiți până mi-a venit ideea să specific în descriere că nu mă uit la filme porno (mă mai uit, dar nu e treaba oamenilor de pe Tinder sau a voastră) și că nu mă angajez în discuții despre sex (sexul se face, nu se zice, dar nu le-am spus asta ca dădeam din lac în puț).

Apoi s-a mai domolit treaba, adică s-au mai cernut masculii și am putut conversa și cu oameni normali. Pe scurt, m-am întâlnit cu trei tipi. Înainte de al treilea eram deja extenuată de taină pe net apoi întâlnit live și tăinuit iar. Nu pot atâta socializare cu oameni străini că am și eu o vârstă, tabieturi etc. Înainte de a treia întâlnire am zis gata, asta e ultima! După ce termin cu individul dezinstalez Tinderul și cu asta basta.

Doar că s-a întâmplat ca al treilea să fie EL. Și ceilalți doi au fost băieți faini, dar ăsta a fost EL. E geek de software (îmi plac geek-șii), are 45 de ani (nu îmi plăceau bărbații mai în vârstă dar nu mai pot cu tineretul masculin, parcă sunt adolescenți), a fost călugăr hindus (e din Brazilia), a fost însurat 16 ani (după etapa cu călugăria) și are doi copii (taman bine, că nu trebuie să mai fac eu). După două luni de relație am fost în vacanță în Portugalia cu el și cu copiii și a fost cea mai frumoasă vacanță din viața mea. După trei luni de relație ne-am mutat împreună. Sunt mamă vitregă o săptămână da, una ba, că așa stau copiii cu noi. Cred că ceea ce îmi place la el cel mai mult e faptul că e un tată extraordinar. Da, știu, am daddy issues.

Nu mă apuc acum să mă laud cu relația mea minunată, cu ce fain e gagicul meu și așa mai departe. Ideea e ca am avut câteva luni tumultuoase, în care viața mea a luat-o complet razna. Aveam o relație dar locuiam cu fostul, umblam cu chiloți de schimb și alte acareturi în geantă că mai dormeam si la actualul, nu numai la fostul. Depresivă și anxioasă cum sunt, nu mi-a fost ușor. Înafară de muncă și relațiile mele amoroase nu am mai facut altceva. Nu tu sport, nu tu ieșiri cu prietenele, decât foarte rar. Nu tu citit (am început vreo 20 de cărți în perioada respectivă), nu tu scris. Abia acum pot să spun că simt că lucrurile sunt așezate, casa arată cât de cât pe gustul meu (chiar acum un grădinar îmi face grădina frumoasă), ieri am terminat de citit o carte și azi iaca, scriu pe blog. Încet încet îmi intru în rutină dar sunt pregătită pentru provocări (doar ce am descoperit că avem o țeavă spartă de exemplu).

Partea proastă e că m-am mutat din frumosul meu West Hampstead în oribilul Burnt Oak dar atâta mi-am manifestat oripilarea că se pare că ne mutăm de aici la toamnă. Oricum copiii au nevoie de camere separate, deci vreau binele copiilor, să fie clar :)

Și ca o cireașă pe tort, m-a aflat Rio de Janeiro că nu gătesc. El i-a spus maică-sii că nu frecventez bucătăria, și ea sigur a dat sfoară la toate neamurile din oraș, că e la pensie și gură spartă. Și acum, de câte ori sună, întreabă dacă m-am apucat de gătit. Nu, nu m-am apucat. 

Dar acum pe  bune, cum să te naști la Rio și să te cuplezi cu Lavinia din Craiova? Cum, vere, cum?